Despre rezistenta la schimbare

Lucrand atat cu mine insami, cat si cu clientii in cabinet, am observat de-a lungul timpului puternica rezistenta pe care o avem cu totii la schimbare. Suntem cu totii atasati cunoscutului, familiarului, rutinelor, oamenilor din viata noastra, chiar daca acestia sunt hranitori, buni pentru noi sau nocivi si toxici. O clienta in cabinet mi-a spus mai demult, „Imi este teama sa ma schimb, caci ma gandesc ca nu imi va mai placea de oamenii din jurul meu, pe care ii iubesc.”

Cresterea si dezvoltarea emotionala este un proces lung si anevoios, in care putem face multi pasi inainte si putem face si pasi inapoi. Suntem in acelasi timp supusi fortelor progresului si fortelor stagnarii si ale inertiei.

Am intalnit toate aceste idei, foarte frumos rezumate, intr-una dintre ultimele mele lecturi, Martha Stark, „Working with Resistance” si va las mai jos 2 paragrafe, spre contemplare.

„In general pacientii vor si nu vor sa se faca mai bine. Vor si nu vor sa mentina lucrurile asa cum sunt. Vor si nu vor sa mearga in urmatoarea etapa a vietii lor. Sunt si nu sunt investiti in propria lor suferinta. Sunt un adevarat conflict in toate alegerile pe care le au de facut.

Pacientul ar putea sa protesteze ca isi doreste cu disperare sa se schimbe. El isi doreste si in acelasi timp nu isi doreste. S-ar putea sa insiste ca ar face orice sa se simta mai bine. Ei bine, si da si nu. Pana la un punct toata lumea ar vrea ca lucrurile sa se imbunatateasca, dar foarte putini sunt dispusi sa se schimbe.”