Despre recunostinta

Viata ne ofera in dar, in urmatoarele saptamani, unul dintre cele mai bune contexte exterioare care sa ne reaminteasca despre lucrurile cu adevarat importante si pentru care sa fim recunoscatori. Dupa 2 luni de izolare fizica, sociala, mentala si emotionala, ne vom putea reintalni familia, prietenii, vom putea iesi in natura, la aer, la soare, vom putea iesi pe strada fara frica amenzilor, vom putea relua o parte din activitatile noastre favorite, vom putea sa ne rezolvam parte din problemele medicale amanate, etc., toate acestea respectand noile reglementari.

Ceea ce eu imi propun in perioada urmatoare si va recomand si voua este ca pe masura ce experimentati aceste libertati, sa fiti foarte prezenti si atenti la bucuria pe care vi-o aduc, sa tineti acea bucurie in planul atentiei si constientei, cat mai mult timp. Si de asemenea sa faceti un act de recunostinta, in acel moment si intarit seara la culcare, pentru faptul ca acea persoana exista in viata voastra, ca putem avea acces la natura, ca putem sa iesim pe strada in libertate, ca avem acces la asistenta medicala, etc.

Experienta pandemiei ne-a aratat ca ceea ce percepem in viata noastra ca si daturi sau lucruri care vin de la sine, nu sunt chiar asa. Practica recunostintei ne ve ajuta sa apreciem orice lucru din viata noastra, ca pe un dar si nu ca ceva care ni se cuvine de la sine. Practica recunostintei ne va antrena atentia si energia catre lucrurile pozitive din viata noastra, reusind sa ne defocusam din cele negative. Si chiar mai mult, cercetarile in neurostiinte au aratat ca practica recunosintei creste nivelul de serotonina in creier, avand acelasi efect ca si antidepresivele.

Haideti sa folosim aceasta oportunitate pe care o reprezinta iesirea din izolare pentru a practica recunostinta si iubirea fata de ceea ce este.