Despre copilul interior
Despre inteligența emoțională
Una dintre cele mai importante capacități ale unui psihic uman sănătos este capacitatea de a sta cu propriile emoții. Boala psihică, atât la nivel nevrotic, cât și la nivel psihotic se naște din copleșirea emoțională, dintr-un prea mult emoțional pe care psihicul nostru, cu capacitatea lui de moment, nu îl poate cuprinde. Mecanismele de apărare sunt ca niște ziduri, baraje pe care psihicul le pune în calea puhoiului emoțional, pentru a preveni copleșirea completă și distrugerea, doar că din păcate aceste mecanisme se permanentizează și ne blochează spiritul, trăirile și accesul complet la bucuriile vieții.
În educația noastră de acasă sau cea școlară învățăm mult prea puțin despre emoții. De cele mai multe ori ce ni se transmite în mediul familial este că emoțiile sunt un bau bau de care ar trebui să ne fie frică și pe care să le ascundem sub preș. „Nu mai plânge”, „Nu plânge că te faci urâtă!”, „Treci în camera ta dacă nu poți să te potolești!” sunt tot atâtea mesaje care îi transmit copilului că emoția sa nu este bine venită, nu este acceptată și nu este dorită de către lumea adulților. Iar când intrăm în lumea adulților, primim mesaje de la familie și prieteni de genul „Lasă, nu-ți fă probleme, că o să treacă.”, „Nu te mai gândi la asta, că doar îți face rău.” sau și mai rău „Hai să bem un pahar și uităm de toate.”.
Dar emoțiile nu se uită. Băgate sub preș, ele nu dispar. Atâta vreme cât nu ne uităm la ele cu sinceritate, nu le dăm voie să fie sau nu le trăim conștient până la capăt, ele nu se vindecă, ci doar ne conduc din umbră, ne imping către alegeri și comportamente care ne rănesc pe noi și pe cei din jurul nostru.
De aceea inteligența emoțională e esențială. Într-o definiție mai simplă, putem spune că inteligența emoțională este capacitatea de a conștientiza, verbaliza și gestiona propriile emoții și respectiv de a empatiza și a conține emoțiile altor oameni.
Inteligența emoțională presupune:
- Capacitatea de a simți propriile emoții
- Capacitatea de a identifica ceea ce simțim și de a pune în cuvinte
- Capacitatea de a identifica senzațiile din corp care sunt generate de anumite emoții
- Capacitatea de comunica și altor persoane ceea ce simțim
- Capacitatea de a dirija propriul comportament fiind conștienți de emoțiile pe care le simțim
- Capacitatea de a simți emoțiile altor oameni (empatie)
În cabinetul de psihoterapie, clientul este învățat să recunoască și să denumească ceea ce simte, să recunoască senzațiile corporale care însoțesc emoțiile și să verbalizeze aceste lucruri către terapeut, iar în viața reală către cei apropiați. Iar odată ce emoțiile sunt conștientizate și acceptate, ele nu ne mai conduc din inconștient și puterea comportamentului automat, reflex, se stinge. Astfel individul schimbă raportul de forțe între Sine și emoționalul său și devine capabil să își aleagă și să își dirijeze comportamentul.