Despre copilul interior

Multe dintre tristetile, furiile, slabiciunile sau blocajele vietii noastre de adult provin din ranile copilului care am fost. Un copil care poate nu a fost iubit, nu a fost incurajat, validat, nu s-a simtit in siguranta, a trait intr-un mediu ostil si agresiv sau poate el insusi a fost abuzat in mod direct, fizic, verbal sau emotional.

Dupa cum am povestit in articolul despre nevoi, noi oamenii ne nastem si manifestam pe parcursul vietii o serie de nevoi, fizice, cognitive, emotionale si spirituale. Straduintele noastre ca si bebelusi, copii, adolescenti sau adulti merg in directia implinirii acestor nevoi, prin negociere directa cu nevoile altor persoane din jurul nostru.

Atunci cand aceste nevoi nu sunt implinite in copilarie, copilul traieste frustrare cronica, care adesea depaseste puterea de gestionare a psihicului sau fragil. Astfel copilul incepe sa se protejeze de aceste frustrari, creand ziduri, convingeri limitative despre lume si viata si mecanisme de aparare solide care sa ii asigure autoprotectia. Mai tarziu, aceste mecanisme de aparare si credinte limitative se transforma in moduri rigide de a gandi, simti sau actiona care nu fac decat sa ii saboteze viata de adult.

Sa luam un exemplu. Un copil caruia i-a fost incalcata nevoia de autonomie in ceea ce priveste hranirea, fiind obligat sa manance ce si cat ii puneau parintii in farfurie, traieste constant cu aceasta frustrare legata de libertatea de a alege si isi promite sie insusi “Cand o sa cresc mare, o sa mananc ce vreau eu, cat vreau eu, cand vreau eu.”. Ajuns la varsta adulta, renunta la orice limite sanatoase legate de alimentatie si consuma cantitati nesabuite de alimente procesate, inalt calorice. Ajuns la obezitate, descopera ca ii este foarte greu sa se autodisciplineze si sa instaureze rutine alimentare sanatoase.

In consecinta orice proces terapeutic profund, solid care isi propune vindecarea emotionala si reconstructia psihica pe principii sanatoase de viata ar trebui sa viziteze etapa copilariei clientului, sa investigheze care nevoi au fost implinite si care nu si sa ofere reparatie si vindecare copilului interior. Este esential ca in spatiul terapeutic acest copil sa fie vazut, sprijinit, validat, onorat, atat de catre client, cat si de terapeut care, impreuna, sa implinesca, in mod simbolic nevoile copilului care am fost. Prin intermediul unor tehnici precum imageria ghidata, scaunul gol, tehnica scrisorii, lucrul cu corpul, etc. si prin insasi relatia terapeutica de profunzime, psihoterapia integrativa ofera nenumarate instrumente pentru a ajunge la sufletul copilului care am fost si a-i oferi acea vindecare de care are atata nevoie!