Creierul nostru si spiritualitatea
Oare cum se face ca in toate locurile si in toate timpurile, fiecare comunitate umana a avut si are o practica spirituala/religioasa? De la cele si mai mici si mai izolate comunitati din inima Amazonului sau din mijlocul desertului, la cele mai mari aglomerari urbane ale unei tari precum India, fiecare grup de oameni a intuit ca exista ceva dincolo de ceea ce este material, palpabil, ca exista un sacru, ca exista o ordine universala si un set de principii morale care ar trebui sa ne guverneze existenta.
Ne putem oare gandi ca omul are o dimensiune spirituala universala dincolo de locul si timpul in care s-a nascut? Ca exista parti ale creierului nostru care sunt responsabile de activitatea spirituala asa cum exista parti responsabile de motricitate, de vorbire sau de memorie?
Inca de acum 80 de ani, Carl Jung vorbea despre locul central pe care spiritualitatea il ocupa in psihicul uman. Multi l-au contestat, considerandu-l prea ezoteric pentru un domeniu masurabil, stiintific, precum psihologia sau psihiatria. Dar iata ca, doar cateva decenii mai tarziu, neurostiinta moderna a facut posibila, prin intermediul tehnologiilor de rezonanta magnetica, studierea in detaliu a creierului uman, inclusiv in ceea ce priveste activitatea spirituala.
Lisa Miller, cercetator american si psiholog clinician preocupat de efectul practicilor religioase si spirituale asupra rezilientei umane arata, prin cercetarile proprii si rezultatele studiilor altor cercetatori ca indiferent de practica religioasa/spirituala pe care o urmeaza, creierul uman se activeaza fix in aceleasi zone si in aceleasi moduri si anume.
Se reduce activitatea in Default Mode Network (DMN), ceea ce inseamna ca atentia noastra se indreapta mai degraba spre exterior, catre lume si se extrage din procesul de ruminatie, auto-referential, altfel spus din Ego.
Creste in activitate reteaua de atentie ventrala, cea care prelucreaza informatii dincolo de campul nostru constient, perceptual, reteaua prin care avem constientizari, insight-uri.
Se activeaza reteaua frontal temporala, este reteaua care implicata in procesarea reprezentarii celorlalti si a legaturii dintre ei, care de asemenea se activeaza atunci cand suntem tinuti in brate de mama sau de partenerul romantic. Este activitatea neuronala care ne permite sa simtim imbratisarea iubitoare a celorlalti si a lumii insasi.
Se inregistreaza o activare crescuta in cortexul cingulat posterior si activitate redusa in lobul parietal inferior, acolo unde se face distinctia intre sine si ceilalti. Astfel se dimineaza sentimentul de separare si are loc iesire din Ego si persoana traieste sentimene de transcendenta si uniune. Este zona unde stim ca apartinem si ca nu suntem niciodata singuri.
In mod uimitor, indiferent ca ne rugam la Isus sau fecioara Maria, ca citim versete din Coran sau sutre budiste, ca meditam, ne inchinam sau participam la ritualuri samanice, creierul nostru se activeaza mai mult sau mai putin in acelasi mod. Ne extragem atentia din preocuparile noastre egocentrice, devenim capabili sa percepem elemente dincolo de campul nostru perceptual obisnuit, ne simtim conectati si traim sentimente de transcendenta si uniune cu ceilalti si cu totul.
Pentru mai multe detalii si concluzii ale altor studii stiintice, recomand cu mare drag cartea Lisei Miller, “The Awaked Brain. The psychology of spirituality” (2021). Editura Penguin